O boxă de canal central are o sarcină pe care nicio altă boxă din sistem nu o împarte cu ea: duce dialogul. Klipsch o așază direct sub sau deasupra ecranului, și exact acolo se termină spațiul. Majoritatea boxelor de centru sunt adânci, pentru că o incintă cu port are nevoie de volum și de loc să respire în spate. RP-404C II răspunde printr-o schimbare de arhitectură, nu printr-una de dimensiune.

Incinta generației a II-a este închisă și are 16,4 cm adâncime. Generația I, RP-404C, era bass-reflex, cu port Tractrix pe spate, și măsura 33,02 cm adâncime. Înjumătățirea adâncimii este cea care permite acestui model să fie împins într-un corp de mobilă, așezat pe o poliță de șemineu sau montat în perete, iar Klipsch precizează că designul închis evită încărcarea basului lângă un perete din spate, în spații strâmte. Există un compromis în această decizie și el se vede în cifre: răspunsul începe de la 87 Hz, nu de la 59 Hz cât cobora generația I cu port. Într-un home cinema acea zonă îi revine oricum subwooferului, motiv pentru care toate schemele de sistem din manual includ unul.

Între woofere stă piesa pe care lumea o recunoaște ca fiind Klipsch. Hornul Tractrix de 90 x 90 grade nu produce sunet, ci decide unde ajunge sunetul, concentrând frecvențele înalte către locurile de stat, nu către pereții laterali. A doua generație l-a mărit, iar Klipsch asociază acestei creșteri o scenă sonoră mai amplă și o directivitate mai bună. La un canal central, înaltele îndreptate spre ascultător fac diferența dintre un dialog pe care îl urmăriți și unul pe care dați volumul mai tare.